Lucian CULDA

1. Procesele globalizante depind de capacitatile de interpretare ale oamenilor

2. In ce consta eroarea analistilor care ne sugereaza ca mintea umana nu poate sa stapâneasca ceea ce ea a creat?

3. Implicarea deliberata în existenta sociala, orientata de buna întelegere a proceselor globalizante este si posibila si necesara

4. Obiectivele strategiilor de securitate elaborate de state sau de "comunitati de state" se cer orientate astfel încât strategiile sa nu afecteze situatia omenirii

5. Referinte

Cu cât problematica globalizarii este mai mult în atentia centrelor de decizie, cu cât se adopta mai multe decizii cu intentia de a induce anumite directii în procesele globalizante, se constata reactii tot mai puternice, mai diversificate, mai partizane. Manifestarile pro si contra nu pot fi însa contributii la buna globalizare deoarece solutiile realmente bune nu pot fi cele care rezulta din compromisuri; solutiile viabile pot fi doar rezultatul unor analize competente în domeniu. Discutiile contradictorii retin atentia asupra oportunitatii unor analize de tip stiintific, nepartizane.

1. Procesele globalizante depind de capacitatile de interpretare ale oamenilor

Formulez astfel situatia problematica: globalizarea se produce în conditii în care oamenii actioneaza în modalitati puternic afectate de posibilitatile lor limitate de întelegere a proceselor în care se implica. Se produc astfel erori la toate nivelurile decizionale, erori care introduc în organizarile sociale actiuni cu consecinte contradictorii, ce afecteaza si oamenii si mediul lor social. Ca urmare, existenta sociala este o procesualitate pe care oamenii o tin în stari departe de echilibru si care evolueaza în masura în care devin posibile modalitati de procesare sociala a informatiilor tot mai performante.
Interventiile deliberate pentru orientarea (dirijarea) procesului globalizarii realizate de centre de putere politice, financiare, economice, religioase si, nu în ultimul rând, culturale, de asemenea, sunt concepute si se efectueaza în modalitati afectate de interpretari nesatisfacatoare ale domeniului. Atât obiectivele cât si modalitatile de interventie sunt expresii ale limitelor posibilitatilor de procesare ale decidentilor, inclusiv ale faptului ca multi dintre decidenti înca nu constientizeaza dependenta analizelor si deciziilor de orizonturile informationale în care ei se situeaza.

Daca afirmatia este plauzibila, se justifica întrebarea: globalizarea la care se poate ajunge în astfel de conditii poate fi cea favorabila omenirii ?
Sunt deja numeroase studiile care retin atentia ca globalizarea genereaza polarizari sociale, cresterea criminalitatii si amplificarea dezordinilor sociale. Aspecte de genul celor mentionate sunt indicii ca solutiile conturate (promovate) nu sunt adecvate necesitatilor reale de organizare sociala; ele afecteaza posibilitatile de mentinere a unei ordini publici realmente favorabile cetatenilor.
Insuccesele au început sa produca, pe de o parte, analize tot mai atente la aspecte de fond ale globalizarii si, pe de alta parte, pozitii care sa justifice insuccesele. Pe aceasta ultima pozitie se situeaza si autorul care lanseaza întrebarea: "Poate mintea umana sa stapâneasca ceea ce a creat mintea umana?"

Raspunsul autorului este unul nesatisfacator; el sugereaza cititorului sa accepte ca fiinteaza într-o lume pe care nu numai ca nu o întelege dar care nu poate fi înteleasa si, ca urmare, solutia înteleapta este ca fiecare om sa se ocupe doar de propria fiintare, sa încerce sa supravietuiasca în conditii de incertitudine.

2. In ce consta eroarea analistilor care ne sugereaza ca mintea umana nu poate sa stapâneasca ceea ce ea a creat?

Numerosi analisti ce se pronunta în ultimii ani asupra problematicii globalizarii înca nu disting sistematic între globalizare ca proces "natural" (ca tendinta ce rezulta din sporirea conexiunilor si a unor necesitati de corelare a unor genuri de actiuni la nivel macrosocial) si scenariile de globalizare pe care anumite centre de putere încearca sa le implementeze cu speranta ca globalizarea va capata forme care sa le avantajeze.
Când analistul nu investigheaza si consecintele interventiilor deliberate în existenta sociala, el poate sa semnaleze aspecte tensionate, disfunctionalitati, surse de insecuritate pentru omenire dar nu poate sa furnizeze acea informatie utila pentru orientarea actiunile oamenilor.
Numai analizele care disting între cele doua aspecte pot fi pertinente deoarece interventiile deliberate în procesele globalizante nu pot fi ignorate; ele sunt din ce în ce mai ample si exercita presiuni sistematice asupra principalelor aspecte prin care oamenii influenteaza situatia omenirii. Autorii lor au început sa constientizeze ca implementarea strategiilor genereaza opozitii dar nu le interpreteaza ca indicii ca procesualitatea sociala nu poate fi orientata în orice directie fara a se declansa procese care, în masura în care sunt sesizate, pot fi considerate indicii ale consecintelor. Ei considera actiunile ce se opun proiectelor simpe reactii ale unor oameni si, ca urmare, considera ca le pot anihila sau deturna prin subversiuni. De pilda, numeroase retele mediatice se straduiesc sa tina oamenii departe de întelegerea corecta a tensiunilor din lume pentru ca ei sa nu se poata opune proiectelor globalizante de tipul pietelor libere de capital, care sunt la originea multora din polarizarile actuale.
Investigatiile care se pronunta asupra scenariilor prin care se încearca sa se impuna anumite evolutii în procesele globalizante sunt cele care reusesc sa identifice origini (surse) ale unora dintre procesele ce induc tensiuni în organizarile sociale si sa semnaleze consecinte de natura disfunctionala daca se folosesc modalitati de analize adecvate.

Mintea umana poate sa stapâneasca ceea ce ea a creat, cu conditia ca analizele sa fructifice realmente ceea ce capacitatea de procesare a produs între timp. Evolutiile din ultimele decenii nu pot fi întelese în limitele modalitatilor de cunoastere de acum o suta de ani, iar când cercetarea se afla în fata unor noi genuri de organizari sau procese, care nu pot fi pertinent investigate cu proceduri anterioare, se creeaza conditii si presiuni pentru a se concepe noi modalitati de interogare.

3. Implicarea deliberata în existenta sociala, orientata de buna întelegere a proceselor globalizante este si posibila si necesara

Sustin ca globalizarea este un proces social care nu se poate realiza "de la sine" deoarece oamenii oricum se implica în el. Orientarea proceselor sociale, inclusiv a celor cu consecinte globalizante, depinde puternic de modalitatile în care oamenii se implica în oricare din genurile de procese ce întretin existenta sociala. Actiunile politice, economice, culturale, religioase etc. sunt surse ale unor procese distincte, procese care întretin organizatii specifice, dar si organizari sociale derivate din functionarea organizatiilor de tipul statelor, pietelor, "culturilor", religiilor.
Intelegerea acestor implicari este la originea deciziilor unor centre de putere de a controla procesele pe care le considera esentiale în globalizare si, în acelasi timp, de a cultiva impresia ca globalizarea este un proces natural pe care nu-l putem întelege decât vag, în care putem doar sa ne gasim un loc cât mai favorabil.

Daca afirmatia este corecta, se justifica o noua întrebare: pot oamenii sa se implice în procesele globalizante astfel încât sa le influenteze pozitiv, sa nu mai induca procese care sa afecteze mediul social si biotic al oamenilor?
In actualul studiu, care este numai unul preliminar, menit sa invite cât mai multi cercetatori sa contribuie la clarificarea problematicii si la proiectarea solutiilor realmente viabile, ma refer îndeosebi la masuri care pot sa fie surse ale unor evolutii deosebit de periculoase deoarece sunt numeroase argumente ca ele trebuie evitate. Dar raspunsul la întrebarea formulata este categoric afirmativ. Conditia implicarii pozitive este cu prioritate una morala; trebuie sa vrem ca omenirea sa fie realmente un loc favorabil tuturor.

4. Obiectivele strategiilor de securitate elaborate de state sau de "comunitati de state" se cer orientate astfel încât strategiile sa nu afecteze situatia omenirii

"Strategiile de securitate" au fost si sunt concepute înca în favoarea centrelor de putere care le elaboreaza, astfel încât sa se obtina evolutii sociale (fie ele politice, economice, financiare, ...) considerate favorabile, benefice pentru propria organizare sociala, fara sa se ia în considerare consecinte pentru omenire sau pentru zona în care strategia urmeaza a fi implementata. Astfel de evolutii sunt luate în considerare numai daca se constientizeaza ca pe termen lung sau mediu ele pot sa afecteze si decidentii.
In functie de natura strategiei, autorul ei urmareste, de regula, maximizarea unor rezultate, satisfacerea obiectivelor considerate importante pentru decident si domeniul pe care-l gestioneaza, eventual (daca este cazul) în detrimentul altora, daca le stau în cale. Cum indica analiza istorica a problematicii, când se vor performante, strategiile politice, numite sau nu "de securitate", sunt expansioniste, urmaresc controlul explicit al unor "teritorii" pentru folosirea resurselor lor sau ca zone de sprijin în eventuale confruntari militare. Strategiile politice sunt defensive numai când urmaresc sa evite includerea propriilor state si economii în sfere de ocupatie (influenta) straine.

Din perspectiva adoptata se justifica întrebarea: confruntarea între astfel de strategii, evaluate prin consecintele în lant pe care le provoaca, pot fi contributii la buna globalizare? Raspunsul plauzibil este negativ cel putin din doua considerente:

- într-o lume în curs de globalizare, actiunile în detrimentul altora nu mai au doar consecinte locale, afecteaza situatia omenirii;
- cu cât conexiunile globalizante sunt mai dense, fiecare decident trebuie sa nu întreprinda nimic care ar putea sa afecteze situatia omenirii.

Daca se accepta ca procesele globalizante se desfasoara ca expresii si consecinte ale diversificarii conexiunilor si ale sporirii densitatii lor si ca ele se cer sustinute prin masuri care sa favorizeze oamenii si conlucrarea lor constructiva, este legitima remarca: strategiile sociale concepute în modalitatile traditionale, care nu se preocupa de consecintele implementarii lor pentru mediile înglobante si pentru terte parti, sunt actiuni incompatibile cu procesele globalizante.
Daca starea existentei sociale trebuie sa fie protejata de toti "actorii sociali" nu numai ca strategiile ce produc confruntare sunt tot mai periculoase, dar este necesar, si aceasta necesitate va spori în viitor, sa se conceapa alte genuri de strategii, care sa fie realmente de securitate.

Analizele nu trebuie sa fie prea nuantate pentru a se sesiza ca problematica enuntata merita o atentie deosebita. Sporirea densitatii relatiilor si a conexiunilor sociale la nivel trans-national face ca orice actiune care le afecteaza sa fie nedezirabila social.
Este utila o comparatie. Strategiile centrelor de putere sunt similare strategiilor jucatorilor de sah: ei joaca apreciind ca este normal ca victoria sa fie în detrimentul "partenerului". Dar existenta sociala, ca si cea biotica, nu este comparabila cu o tabla de sah; actiunile partenerilor pe planeta sunt pertinente daca, urmarind fiecare sa-si satisfaca necesitatile proprii, procedeaza astfel încât planeta sa nu fie "poluata" iar regulile jocului social sa nu devina neutilizabile. Strategiile, oricare ar fi obiectivele lor explicite, sunt pertinente daca genereaza, cel putin implicit, si procese ce sporesc posibilitatile de gestionare publica a omenirii în favoarea reproducerii ei.

Oricând, în orice secventa a evolutiei omenirii, actiunile concepute în detrimentul altora nu au fost surse ale unor evolutii pozitive, nu aveau cum sa favorizeze conexiuni si consecinte sociale benefice si pentru cei care erau tinte ale strategiilor expansioniste sau agresive. Când conexiunile erau însa putine si preponderent locale, când dezvoltarea unor lanturi de consecinte la nivel continental sau global erau rare, confruntarile erau si ele locale iar consecintele negative pe care le generau nu puteau sa capete amplori planetare.

Când deciziile declansau actiuni cu consecinte negative, fie si neintentionat, astfel de consecinte nu puteau fi prea grave daca procesualitatile înglobante dispuneau de suficiente posibilitati pentru a introduce corectii, pentru a le localiza si anihila în timp. De pilda, în secolele anterioare distrugerea echilibrelor ecologice se producea în ritmuri care faceau posibile reconstructii naturale înainte ca alte dezechilibre sa se produca; distrugerile generate de invazii si confruntari armate afectau doar organizarile sociale aflate în confruntare si în modalitati care faceau posibile refaceri demografice si sociale dupa încheierea ostilitatilor.

In secolul XX situatia se modifica radical întrucât consecintele strategiilor expansioniste, agresive se agraveaza pe masura ce presupun actiuni mai cuprinzatoare si sunt concepute cu posibilitati mai mari de folosire a unor arme proiectate folosind teorii tot mai performante.

In domeniul bio-fizic consecintele dezorganizante ale nesabuintei unor oameni sunt tot mai vaste si se produc la niveluri ale existentei tot mai departate de nivelul accesibil omului ce recepteaza doar empiric "realitatea":

- posibilitatile naturale de reglare se reduc tot mai mult pe masura ce procesele corectoare presupun conexiuni între mai multe niveluri existentiale, deci si ritmuri mai lente, perioade tot mai mari daca actiunile distructive sunt prea frecvente si se manifesta la niveluri în care procesele corectoare sunt mai complicate. De pilda, agresarea chimica este mai bulversanta ca cea mecanica iar cea efectuata la nivelul microfizic si microbiotic mai bulversanta ca cea localizata la nivelul chimic.
- agresarile la nivel micro afecteaza posibilitatile corectoare nu doar la acest nivel, prin procesele dezorganizante pe care le genereaza sunt bulversate si posibilitatile de autoreglare de la nivelurile înglobante.

Sunt indicii ca deja bioorganizarea nu mai poate sa realizeze corectii în timp util, ritmurile si amploarea dereglarilor sunt mai mari ca posibilitatile megaorganizarii biotice de a normaliza procesele ce o sustin.

Sunt indicii ca si procesele corectoare ce se desfasoara în existenta sociala nu mai reusesc sa se finalizeze? Raspunsul este afirmativ cel putin pentru ca procesele socializante cu consecinte deviante sunt tot mai frecvente iar deviantele comportamentale iau forme tot mai grave si au devenit deja surse ale multor situatii sociale critice. De asemenea, este relevanta si problematica semnalata în studiul Pertinenta criteriilor de evaluare a situatiei sociale a oamenilor; relevanta lor pentru elaborarea strategiilor de securitate. Studiul dezvaluie alterari ale proceselor sociale publice care, ignorate sau neglijate, pot sa apropie omenirea de stadii în care procesele dezorganizante ce pericliteaza existenta sociala a oamenilor sa devina ireversibile.

Aspectele invocate sunt suficiente pentru a se sesiza ca strategiile de securitate se cer reconsiderate radical. Ele trebuie sa decurga dintr-o noua clasa de obiective, sa constituie contributii reale la securitatea omenirii, sa nu prevada generarea de avantaje pentru unele comunitati în detrimentul altora.

Pentru ca o astfel de reconsiderare sa fie posibila, doua cerinte devin presante:

- cercetarea stiintifica sa se implice în investigarea problematicii si sa faca publice rezultatele pentru ca oamenii sa se sensibilizeze asupra pericolelor reale;
- sa se accepte ca regula metodologica respectarea constrângerilor globalizarii (interpretata ca proces ce aduce existenta sociala într-un nou stadiu, caracterizat prin necesitati la nivel global si prin capacitati de gestionare globala) în orice decizie, în mod deosebit în deciziile politice si în cele economice.

Este necesar sa se ia în considerare ca multe din situatiile care acum constituie surse de insecuritate decurg din erori de decizie ale caror consecinte dezorganizante se dezvolta din deceniile anterioare si vor continua si în deceniile urmatoare. Numai daca se accepta noul orizont de interpretare, cel care rezulta din centrarea pe situatia omeniri, a existentei sociale a oamenilor, devine evident ca deciziile care ignora megaexistentele nu pot sa fie pertinente si pot fi surse ale unor evolutii realmente insecurizante si pentru oameni si pentru omenire.

Genurile de situatii care se cer acum solutionate sunt de alta natura decât cele specifice strategiilor de securitate care decurg din centrarea pe interese proprii si din neglijarea intereselor celorlalti si a apartenentei tuturor la aceasi existenta sociala, a carei situatie conditioneaza situatia fiecaruia.

Asadar, când se adopta acest orizont de interpretare devine lesne de sesizat ca strategiile de securitate concepute pâna acum în modalitati expansioniste au constituit de fapt surse de insecuritate. Agresorii, si când au fost victoriosi, au devenit treptat victime ale unora dintre consecintele "victoriilor" lor. Dar pentru ca astfel de procese sa fie sesizabile trebuie sa le analizam detasati de pozitia partilor si din perspectiva consecintelor lor pentru omenire.

Daca modalitatea de analiza este corecta, se poate conchide: nu se poate ajunge la ceea ce ar putea fi buna globalizare pâna când nu se opresc consecintele dezorganizante ale erorilor umane anterioare. Ele se manifesta la scara tot mai mare, încât ignorarea sau subestimarea lor se concretizeaza nu doar în întârzierea globalizarii; daca nu se adopta strategii corectoare, sunt plauzibile involutii care sa aduca omenirea la situatii în care interventiile corectoare pot deveni imposibile, ineficace, tardive.
Dereglarile organizarilor genetice în toate speciile pot sa capete forme care sa le accelereze, îndeosebi prin conexiunile inevitabile dintre procesele dezorganizante pe care metabolismele lor le întretin.
De asemenea, pierderea specificitatii sexelor, daca ipoteza pe care am formulat-o este corecta, capata proportii periculoase nu numai în interiorul speciei umane.

Având în vedere noile surse de insecuritate, devine de înteles de ce strategiile de securitate pentru care pledam sunt diferite de cele anterioare; atât prin obiective, cât si prin modalitatile în care pot fi implementate.
Daca centrele de decizie nationale si trans-nationale îsi asuma misiunea de a reduce drastic procesele dezorganizante generate de actiunile sociale ce pericliteaza si megaorganizarea biotica si existenta sociala, conditia necesara, desi nu si suficienta, a succesului este de natura teoretica. Avem în vedere sustinerea dezvoltarii cercetarii teoretice încât sa se obtina în timp util interpretarea satisfacatoare a megaexistentelor.
Teoriile intermediare s-au dovedit capcane cât timp oamenii s-au grabit sa le foloseasca fara a beneficia de posibilitatea de a interpreta unitar ansamblul posibilitatilor pe care le genereaza, inclusiv posibilitatile ce decurg de fiecare data din limitele si erorile continute de teorii

Problematica este deosebit de complicata, contine indubitabil numeroase necunoscute, încât sunt de dorit schimburi de idei si informatii asupra ei între cât mai multi specialisti, între cât mai multi oameni realmente interesati de soarta omenirii. Sunt gata sa particip la astfel de dezbateri, sa raspund la întrebari care ar putea sa localizeze mai bine problematica ce se cere a fi solutionata, sa gazduiesc pe site analize constructive.

REFERINTE