Lucian CULDA

1. Sunt oamenii reductibili la obiecte statistice?

2. Oportunitatea evaluarilor trans-cauzale

3. Posibilitati explicative deschise de analiza procesuala a oamenilor

4. Strategiile de securitate ar trebui sa includa obiective prin care sa se amelioreze situatia sociala a oamenilor

5. Referinte

In ultimele decenii, tot mai multi oameni constientizeaza ca existenta sociala a intrat în stadiul în care procesele organizante la nivel macrosocial si conexiunile dintre ele se amplifica si diversifica iar consecinte lor exercita presiuni contradictorii asupra organizarilor sociale înglobate. In aceste conditii, este legitima preocuparea pentru o cât mai buna întelegere a evolutiilor din existenta sociala, îndeosebi a conexiunilor ce se dezvolta între situatia oamenilor si cea a existentei sociala.

O buna interpretare, adica una si corecta si cuprinzatoare, este conditia minima pentru ca actiunile oamenilor, îndeosebi reactiile lor la situatiile cu care se confrunta, sa nu genereze în organizarile sociale procese disfunctionale sau dezorganizante, procese care sa agraveze si mai mult situatia lor.

Sustin, în prelungirea altor studii [1], ca oamenii, nedispunând înca de interpretarea satisfacatoare a megaexistentelor - am în vedere îndeosebi mega existenta sociala si megaexistenta biotica - au actionat deja în modalitati care au afectat puternic si megaexistenta biotica si existenta lor sociala. In acest studiu, semnalez îndeosebi principalele consecinte ale faptului ca oamenii evalueaza existenta lor sociala în modalitati neadecvate, care decurg din orizonturile epistemologice în care ei se situeaza; cu cât orizonturile de interpretare sunt mai simpliste, cu atât oamenii nu au acces la mai multe din genurile de procese care intervin în existenta lor sociala si biotica, procese care pot fi abordate numai pe masura ce oamenii dezvolta competente epistemologice adecvate. De pilda, cum a argumentat Raymond Boudon [2], cei care au doar capacitati cauzale de interpretare, reduc procesele interactioniste la scheme interpretative cauzale; în astfel de conditii, interventiile lor în procese de tip interactionist sunt inevitabil neadecvate. Este suficient sa luam în considerare aceasta simplificare deformatoare si putem sa sesizam una dintre erorile interpretarilor pozitiviste date oamenilor si situatiei lor sociale.

1. Sunt oamenii reductibili la obiecte statistice?

Modalitatea de-acum traditionala de analiza, pozitivista a impus atentiei oamenilor aprecierile statistice. Proportia a fost considerata relevanta si în cazul analizarii situatiei sociale a oamenilor, iar modalitatea statistica de analiza a condus la cunoscutele evaluari ale situatiei oamenilor în organizarile sociale în care fiinteaza, carora ei le apartin. Situatiile statistice ne spun în medie cât traiesc oamenii, cât de mare sau de mica este bogatia de care 'teoretic' au parte (vestitele cifre referitoare la productiile pe 'cap de locuitor' sau la veniturile medii), ele distribuie si criminalitatea si starile patologice pe sexe, vârste, nivel de pregatire scolara, dar si pe zone geografice, perioade de timp etc. Astfel de analize statistice pretind ca sunt relevante pentru situatia oamenilor.

In interiorul acestui mod de concepere a analizelor, s-a ajuns si la situatia în care natiunile si statele sunt evaluate tot statistic. Compararea statelor, ca si a natiunilor, folosind date furnizate de analize statistice este o procedura folosita frecvent si considerata înca pertinenta, îndeosebi de guvernanti. In astfel de analize cetatenii devin 'populatie'.

Pot fi astfel de analize satisfacatoare? Ce relevanta pot sa posede astfel de analize?
Este de mult de domeniul evidentei ca distributia statistica a bogatiei nu este relevanta pentru oameni; ei nu au acces la bogatia ce le este atribuita statistic. Remarci de acelasi gen sunt valabile pentru orice caracterizare statistica a oamenilor. Pentru cei care sunt familiarizati cu premisele calculului statistic este evident ca oamenii nu îndeplinesc conditiile pentru a fi considerati obiecte statistice. In consecinta, nici situatia organizarilor sociale, inclusiv a natiunilor nu poate fi explicata adecvat în limitele modalitatilor statistice de concepere a analizelor. Analiza statistica nici nu descrie realitati, nici nu le explica; ea ofera doar date obtinute prin simplificari deformatoare care pot fi repere comune de comunicare între oameni care accepta acest mod de simplificare a interpretarilor. Cât timp nu se contureaza modalitati mai performante de analiza, modalitatea statistica este utila, dar nu se justifica mentinerea ei când devin posibile alternative mai performante, adica mai datatoare de seama pentru problematica studiata.

2. Oportunitatea evaluarilor trans-cauzale

Existenta organizarilor sociale, marea diversitate a genurilor de procese care le întretin si care diferentiaza raporturile dintre ele, caracterul complicat al situatiilor cu care oamenii se confrunta fiintând în interiorul unor organizari si depinzând de numeroase genuri de procese ce intervin în existenta lor au exercitat presiuni care au facut ca oamenii sa încerce sa efectueze si alte genuri de procese 'cognitive'. S-au conturat astfel modalitati de interpretare diferite de cele cauzale, diferentiate în raport cu natura proceselor pe care le interogheaza [3]. Unele dintre ele au fost deja expuse sistematic. Am în vedere îndeosebi metodologiile sistemice si interactioniste de investigare, din ce în ce mai folosite în ultimele decenii.[4]

Asimilarea modalitatilor de analiza pe care metodele trans-cauzale le fac posibile deschide posibilitati de interpretare diversificate. Deosebit de relevante pot fi analizele ce identifica interactiunile prin care oamenii încearca sa satisfaca necesitatile, asa cum le pot recepta; modelarea interactiunilor poate fi relevanta îndeosebi deoarece interactiunile sunt la originea unor procese sociale derivate din particularitatile lor, procese cu ample consecinte si pentru oameni, pentru posibilitatile lor functionale si de reproducere, dar si pentru organizarile sociale pe care le întretin, în care interactiunile se vor putea relua ulterior.

3. Posibilitati explicative deschise de analiza procesuala a oamenilor

Afirmatia anterioara sugereaza ca situatia oamenilor decurge nu doar din interactiunile la care participa, din pozitia lor în aceste interactiuni, ci si din consecintele pe care interactiunile le provoaca inclusiv prin produsele lor. Sunt relevante, asadar, analizele cuprinzatoare, care se pronunta asupra situatiei oamenilor realizând investigatii ce se refera si la procesele organizante si dezorganizante ce pot sa decurga din interactiunile la care ei participa. O astfel de analiza poate fi satisfacatoare daca cuprinde studii ce se refera:

- la interactiunile prin care oamenii încearca sa satisfaca anumite necesitati;
- la consecintele generate de interactiuni, consecinte afectate de capacitatea oamenilor de a întelege necesitatile ce le justifica manifestarile;
- la modalitatile în care se reiau ciclurile menite sa satisfaca anumite necesitati;
- la evolutia posibilitatilor oamenilor de a fi mai functionali în urmatoarele interactiuni;
- la posibilitatea ca actiunea de satisfacere a unor necesitati, prin consecintele ei, sa genereze noi necesitati si, ca urmare,alte genuri de interactiuni, cu alte genuri de consecinte;
- la evolutia posibilitatilor oamenilor de a se reproduce în conditii mereu modificate de procesele organizante generate si întretinute de consecintele interactiunilor;
- la evolutia organizarilor sociale în care oamenii fiinteaza, ale caror caracteristici particularizeaza posibilitatile oamenilor de a se reproduce si de a interactiona.

In cadrul teoretic schitat, produs de paradigma procesual-organica , devin relevante criterii de genul celor la care ne referim în continuare. (Un studiu amanuntit al problematicii este în curs de finalizare)

Interactiunile sunt de maxima relevanta pentru situatia sociala a oamenilor deoarece ele pot sa fie surse ale unor procese organizante sau dezorganizante, procese care influenteaza posibilitatile oamenilor de a se reproduce ca fiinte sociale.

Interactiunile dintre oameni întru satisfacerea necesitatilor sunt cele mai relevante întrucât pot sa exercite presiunile organizante sau dezorganizante din ce în ce mai ample concomitent:

- asupra organizarilor biotice, inclusiv asupra organizarilor intracelulare;
- asupra proceselor socializante;
- asupra organizarilor sociale, începând cu cele în care oamenii interactioneaza.

Consecintele interactiunilor pot fi considerate pozitive în masura în care sunt favorabile în acelasi timp oamenilor si omenirii; orice consecinta, oricât de favorabila ar fi unor oameni, sa spunem celor care proiecteaza interactiunile, nu poate fi considerata pozitiva daca afecteaza alti oameni sau omenirea.

Interactiunile produc consecinte preponderent negative îndeosebi în trei genuri de situatii:

- când sunt efectuate în conditii informationale nesatisfacatoare, când oamenii nu sunt în masura sa realizeze buna întelegere a necesitatilor, a modalitatii în care pot fi bine satisfacute si a consecintelor pe care interactiunile, efectuate neadecvat, le produc;
- când sunt concepute cu scopul de a se obtine avantaje în detrimentul altor oameni, indiferent care sunt caile alese;
- când sunt concepute în modalitati care ignora consecintele lor asupra organizarilor în care oamenii fiinteaza, de la cele biotice la cele sociale.

Realizate mii de ani preponderent în conditii informationale nesatisfacatoare , interactiunile au generat si contina sa produca consecinte preponderent negative, desi analizele de suprafata, de tipul celor cauzale, afirma ameliorari ale conditiei umane. Sunt înselatoare, de pilda, interpretarile cauzale ale vindecarile produse de medicina alopata,ale conexiunilor dintre sporirea si diversificarea productiilor si aplicarea teoriilor ce fac posibil accesul oamenilor la niveluri existentiale tot mai departate de nivelul accesibil empiric, sau ale conexiunilor dintre satisfacerea unor necesitati si accesul oamenilor la tehnologii chimice, microfizice sau microbiologice etc..

Evaluate în limitele cunoasterii cauzale, interactiunile pe care teoriile le fac posibile sunt aparent tot mai performante, dar concepute si conduse în modalitati ce decurg din modalitati pozitiviste (cauzale) de interpretare, ele produc consecinte derivate tot mai grave pentru oameni si pentru omenire. Amplificarea consecintelor negative decurge atât din diversificarea posibilitatilor oamenilor de a concepe si realiza actiuni ce includ domenii tot mai vaste din existenta, cât si din incapacitatea oamenilor de a sesiza, cât timp fac analize doar cauzale, consecintele ce deriva din interactiuni, conexiunile ce se dezvolta între consecinte succesive, posibilitatea ca noile consecinte sa le potenteze pe cele anterioare.

O analiza de tip interactionist, fie si sumara, atesta ca interactiunile dintre oameni întru satisfacerea unor necesitati, daca sunt concepute în modalitati neadecvate, sunt la originea unor modificari în mediul social al oamenilor si a unor presiuni exercitate de el asupra bioorganizarilor care afecteaza din ce în ce mai mult codurile genetice a tot mai multor entitati biotice ce întretin megaorganizarea biotica. Datele existente în literatura de specialitate dezvaluie ca mutatiile genetice nu au o probabilitate constanta si ca influentele de natura sociala sunt tot mai ample; este suficient sa luam în considerare consecintele deja sesizate ale modificarilor induse de om prin interventiile lui la nivelul proceselor chimice, microfizice si microbiotice pentru a obtine informatii care atesta ca actiunile oamenilor sunt la originea unor procese care în ultimele decenii au crescut presiunile dezorganizante la nivel intracelular în ansamblul bioorganizarii. Astfel de presiuni se concretizeaza în modificari genetice care afecteaza, deocamdata lent, mediul biofizic ce face posibila existenta sociala a oamenilor.

Evaluarea transcauzala a proceselor socializante poate sa dezvaluie ca oamenii sunt tot mai mult afectati de natura contradictorie a multora din consecintele lor. Am în vedere, cel putin, ca ele sunt la originea a tot mai numeroase si mai grave comportamente deviante:

- bulversarea procesorilor ce întretin sexualitatea normala si incapacitatea tot mai multor oameni de a recepta corect gravitatea deviantelor sexuale;
- diversificarea genurilor de handicapuri care afecteaza atât raporturile dintre oameni cât si capacitatile operatorii a tot mai multor oameni;
- comportamentele deviante care sporesc si diversifica formele de manifestare a agresivitatii sociale;
- comportamentele deviante concretizate în consumurile de droguri dar si amplificate de droguri.

Astfel de involutii sunt relevante pentru problematica pe care o analizam cel putin din trei considerente:

- afecteaza puternic procesele socializante, posibilitatile oamenilor de a conlucra constructiv în mediul social;
- produc degradarea fiintei umane, a posibilitatilor ei de manifestare, îndeosebi a posibilitatilor omului de a se implica în satisfacerea propriilor necesitati si a necesitatilor colective;
- în ultima instanta, afecteaza capacitatea de reproducere a omenirii.

Când interactiunile sunt concepute în modalitati neadecvate fiintei umane, presiunile lor asupra organizarilor sociale, dincolo de aspecte de suprafata care pot fi considerate favorabile oamenilor (produc bunuri materiale, dau posibilitatea participantilor sa câstige pentru a supravietui, ...), genereaza modificari în social care exercita, la rândul lor, presiuni care favorizeaza degradarea conditiei sociale a oamenilor. Am în vedere îndeosebi consecinte care pot sa genereze personalitati deviante, cu comportamente sociale pasive sau agresive, dar si organizatii punitive care sunt false solutii la dezordinele ce decurg din socializarile neadecvate.

Cât timp consecintele socializante ale situatiilor sociale sunt ignorate sau interpretate eronat, modificarile ce intervin îndeosebi în mediul social public, în modalitatile în care se realizeaza activitatile gestionare publice se dovedesc a fi contradictorii si tot mai daunatoare oamenilor. In ultima instanta, sunt preponderente presiunile care degradeaza conditia umana. Am în vedere îndeosebi trei aspecte, dar ele nu sunt singurele.

1. Amplificarea manifestarilor prin care oamenii, de cele mai multe ori obligati de situatiile cu care se confrunta, sfideaza sau ocolesc ordinea publica, ordine care ar trebui sa fie acceptata daca ar constitui un mediu realmente favorabil oamenilor, satisfacerii necesitatilor lor. Si evaziunea fiscala si manifestarile de tip coruptie specifice salariatilor publici sunt formele cele mai lesne de sesizat, dar nu singurele, ale consecintelor erorilor din gestinarea publica, consecinte amplificate de procese socializante neadecvate fiintei umane.

2. Sporirea crimei organizate si diversificarea modalitatilor în care se manifesta.

3. Extinderea dezorientarii morale, incapacitatea tot mai multor oameni de a produce si respecta normele interne ce dau coerenta si consecventa comportamentului, chiar de a deosebi între "bine" si "rau", între ceea ce se cuvine si ceea ce nu se cuvine sa faca.

Astfel de dereglari sunt relevante pentru situatia fiintei umane deoarece procesele sociale pot fi favorabile oamenilor numai daca întretin un mediu social si biotic favorabil socializarii lor în variante care înlesnesc interactiunile constructive dintre ei întru satisfacerea unor necesitati tot mai bine întelese.

Faptul ca toate cele trei genuri de procese luate în considerare pentru aprecierea situatiei oamenilor dezvaluie involutii ale conditiei umane are mai multe semnificatii.

In dimensiunea epistemologica a analizei, interpretez constatarea ca un indiciu al corectitudinii evaluarii, deoarece explicatia procesual-organica a existentei sociale, care a furnizat criteriile folosite, dezvaluie conexiuni profunde, la nivelul proceselor organizante / dezorganizante, ca si la nivelul procesorilor ce întretin conditia sociala a oamenilor. Daca numai una dintre cele trei dimensiuni analizate ar fi fost sursa unor involutii sociale în timp ce celelalte ar fi indus consecinte preponderent pozitive, schema teoretica ar fi fost falsificata deoarece ea sustine caracterul necesar al conexiunilor directe.

In dimensiunea ontologica a analizei, interpretez conexiunile dintre genurile de procese relevante pentru situatia fiintei umane; ele sunt probe concludente ale degradarii conditiei umane, desi analizele efectuate în limitele modalitatii cauzale se soldeaza cu afirmatii contradictorii. Conditia ontica a fiintei umane nu poate fi caracterizata pertinent prin criterii de tipul celor pe care le poate oferi analiza statistica; indicatori de genul consumului de resurse, accesului la scolarizare, consumului de medicamente sau duratei vietii nu pot fi relevanti deoarece:

- datele despre consumul de resurse nu dezvaluie si consecintele poluarii acestor resurse pentru ansamblul proceselor ce guverneaza reproducerea entitatilor biotice, nu doar a oamenilor;
- datele despre accesul la scolarizare nu dezvaluie consecintele socializante ale strategiilor scolare, strategii care sunt raspunzatoare pentru degradarea responsabilitatii oamenilor pentru situatia mediului lor public, pentru reducerea capacitatii oamenilor de a pricepe situatia omenirii în conditiile sporiri strategiilor mediatice de orientare a atitudinilor;
- datele despre consumul de medicamente sunt înselatoare deoarece pe masura ce sunt mai eficace punctual, pe masura ce intervin la nivelul celulei (în procese din interiorul celulei) pentru a corecta anumite procese, devin tot mai numeroase consecintele perverse, consecinte care se produc la nivele de profunzime ale organizarii celulare deoarece ea este înca insuficient cunoscuta;
- datele despre durata vietii sunt si ele înselatoare daca sunt prezentate trunchiat, daca nu se pronunta asupra natalitatii, asupra proportiei în crestere a nasterilor care produc copii handicapati, cu maladii genetice tot mai grave.

4. Strategiile de securitate ar trebui sa includa obiective prin care sa se amelioreze situatia sociala a oamenilor

Daca ne situam în dimensiunea praxiologica a analizei, interpretez datele anterior mentionate ca repere care pledeaza pentru conceperea unui nou mod de elaborare a strategiilor de interventie în organizarile sociale, încât sa se opreasca degradarea conditiei umane si a mediului social al omului.

Astfel de interventii pentru ameliorarea conditiei umane, începând cu 'zestrea genetica' a omenirii, pot fi considerate obiective centrale în strategii care se vor a fi realmente strategii de securitate. In strategiile la care ne referim, oamenii nu trebuie sa fie doar obiecte ale caror posibilitati functionale se amelioreaza; ei trebuie sa devina subiecti ai actiunilor salvatoare. De aceea, consider util ca involutiile care pericliteaza existenta sociala a oamenilor sa fie cunoscute de oameni; ei trebuie sa beneficieze de informatii suficiente pentru a fi sensibilizati deoarece, fara o minima cultura sociala, oamenii nu includ calitatea propriei existente, viitorul omenirii si al vietii pe planeta printre preocuparile lor. O astfel de motivatie, specifica oamenilor care au reusit sa depaseasca interesele individualiste, caracteristice oamenilor care vietuiesc spontan, presupune procese socializante dirijate de educatori ce înteleg conexiunile dintre viata oamenilor, posibilitatile functionale ale organizarilor sociale si starea planetei. Formarea unor astfel de educatori si organizarea proceselor socializante pot deveni obiective importante ale strategiilor pentru care pledam.

Conchidem:

- daca centrele evaluatoare se pronunta în continuare asupra situatiei oamenilor, statelor si natiunilor folosind doar criterii statistice, omenirea nu va avea posibilitatea sa ia la cunostinta de involutiile de profunzime de genul celor pe care le-am semnalat si de genurile de procese care le întretin;

- daca nu se vor reconsidera criteriile de analiza încât sa se invoce aspecte procesuale realmente relevante pentru situatia oamenilor, vom continua sa credem nu numai ca omenirea se afla pe calea cea buna, dar ca actualele modalitati de gestionare publica a omenirii (am în vedere actiunile statelor dar si cele posibile la nivel global si regional) sunt multumitoare;

- problematica globalizarii nu va putea sa capete solutii satisfacatoare ramânând în orizonturile ideologice acum dominante, deoarece oamenii politici nu s-au dovedit capabili sa identifice si sa solutioneze problematica pe care am semnalat-o.

Daca modalitatea de analiza pe care am propus-o este preferabila celei cauzale, luarea ei în considerare poate favoriza ameliorarea analizelor si, ca urmare, interventii realmente benefice în organizarile sociale.

REFERINTE