Lucian CULDA

          Având în vedere tematica sesiunii de comunicari: DIRECTlI SI TENDINTE ÎN STIINTELE SOCIO-UMANE SI COMPORTAMENTALE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX [1] mi-am propus sa va retin atentia, chiar sa lansez o provocare intelectuala, referindu-ma la rezultate ale cercetarilor începute înainte de 1980 si concretizate pâna în prezent în opt volume înca neanalizate critic în literatura de specialitate.
          În ultimul volum publicat Devenirea oamenilor în procesualitatea sociala, am schitat un program de cercetare centrat pe problematica umana extras din proiectul numit Sociologia procesual-organica. Posibilitatea conceperii noului program dovedeste ca explicatia data existentei sociale contine repere suficiente pentru investigarea nuantata a fiintei umane, a sanselor oamenilor de a ajunge la interpretarea satisfacatoare existentei lor si a conditiilor în care îti pot maximiza posibilitatile existentiale. În volumele publicate în seria Interogari procesual-organice argumentez ca prin realizarea efectiva a programelor de cercetare schitate se creeaza conditii pentiu ca oamenii sa devina capabili sa conceapa interventii în procesualitatea sociala si în propria fiintare fara a mai genera procese cu consecinte nepredictibile, insecurizante.

          Programul de cercetare schitat în volumul monitorizat se pronunta asupra problematicii situatiei oamenilor în procesualitatea sociala. În volumele anterioare, caracteristicile oamenilor au fost schitate atât cât a fost util pentru a obtine explicatia existentei sociale ca procesualitate dar modelarea realizata s-a dovedit a deschide ample posibilitati pentru reconsiderarea problematicii fiintarii omului [2]. Anterior, în volumul Critica psihologiilor, am argumentat ca devine posibila detasarea de interogarile teoretice care accepta ca premisa fiintarea "psihicului" si am schitat interpretarea procesual-organica a domeniului care se cere a fi interogat pentru a deveni posibila modelarea omului ca rezultanta si expresie a unor complicate procese biotice si sociale.

          Paradigma deschisa de interogarea procesual-organica face ca domeniul de referinta plauzibil sa fie nu "omul", ci oamenii-în-procesualitatea sociala. În interiorul paradigmei procesual-organice, un om este produsul si expresia conexiunilor dintre bio-procesorii de informatie ce-i întretin organismul si homo-interpretorii ce se constituie în neocortexul sau. Cu doua precizari: prin bio-procesori omul este înglobat în bio-organizare, iar prin homo-interpretori el este inevitabil înglobat în anumite socio-organizari care, la rândul lor, întretin procesualitatea sociala.
          Modificarea radicala a premiselor, localizarea studiilor centrate pe om într-o paradigma ce face posibila interogarea transdisciplinara a problematicii omului obliga autorul sa fie precaut: se cer facute numeroase precizari cu scopul de a explica atât nevoia de a se renunta la modalitatile de interogare deja consacrate, cât si pozitia pe care o promovez.
          Critica psihologiilor, a prilejuit o trecere în revista a principalelor orientari active în acesti ani, inclusiv a reprezentaritor ce cofiinteaza cu referire la posibilitatile si limitele fiecarui tip de abordare. Coexistenta mai multor teorii psihologice în pofida incompatibilitatilor constate pe parcurs între ele atesta stadiul nesatisfacator al studiilor ce au acceptat ca premisa fiintarea "psihicului". În fapt, studiile centrate pe om înca nu au reusit sa se desprinda de reprezentarile empirice, reprezentari care decurg din acceptarea primelor simbolisme referitoare la om consacrate, îndeosebi, în spatiul grecesc antic. Situatia este similara cu cea cu care s-au confruntat oamenii interesati sa interogheze conceptual existenta abiotica (fizica) sau existenta biotica. Si ei au utilizat initial interpretari verbale care decurgeau din procesarea unor informatii disparate, a acelor informatii care pot fi codificate de bio-procesori si de interpretorii figurativi; evolutiile ce au avut loc în stiintele centrate pe aspecte decupate din cele doua existente indica reconsiderari succesive ale premiselor si detasari critice de primele interpretari date informatiilor furnizate de bio-procesori [3].

          Pozitia pe care o promovez s-a conturat dupa numeroase reconsiderari care au permis desprinderea succesiva de interpretari care s-au dovedit a fi eronate. Ele au fost analizate în volumele: Omul, valorile si axiologia (1982), Omul, cunoasterea, gnoseologia (1984), Geneza si devenirea cunoasterii (1989) care atesta preocuparea de a identifica premisele realmente pertinente si suficiente pentru a explica natura în acelasi timp biotica si sociala a fiintei umane. Desi initial mi-am propus sa identific si sa folosesc cât mai multe din ipotezele existente în teoriile concurente, pe parcurs am sesizat limitele de fond ale explicatiilor construite în tiparele disciplinelor teoretice; a devenit, astfel, posibila transcenderea abordarilor dependente de o anume disciplina teoretica si conturarea premiselor interogarii transdisciplinare.

          În acest cadru, retin atentia doar asupra unor aspecte de natura metodologica privind posibilitatea antropologiei procesual-organice. Interogarea procesual-organica a fiintarii oamenilor în social nu si-a propus initial sa fe o alternativa la interogarile realizate de stiintele care investigheaza aspecte disparate din vasta si complicata problematica a posibilitatii fiintarii oamenilor. Când însa ea s-a concretizat în modelele publicate, a devenit limpede ca se contureaza o explicatie care nu este compatibila cu constructiile teoretice existente, îndeosebi cu cele care au rezultat din raportari la diverse aspecte ale presupusului domeniu numit psihic uman. Constientizarea situatiei m-a determinat sa fiu precaut; am fost preocupat sa identific ceea ce poate fi valorificat din teorii, îndeosebi din cele psihologice, dar de la o etapa la alta a interogarii, pe masura ce am conturat tot mai clar conceptia procesual-organica, am dispus de tot mai multe indicii ca ruptura de explicatiile existente este una radicala. Ea s-a produs când am reusit sa sesizez existenta mega-procesualitatilor, necesitatea interogarii lor în modalitati care sa faca posibile explicatii coerente ale proceselor informational-energetice care le întretin.
          Interogarea procesual-organica având ca obiectiv modelarea unitara a fiecarei mega-existente o astfel de modelare presupunând centrarea cu prioritate pe emergente, pe consecintele organizante ale proceselor informational-energetice, pe conexiunile dintre procesele organizante si dezorganizante în interiorul procesualitatii sociale si a socio-organizarilor, devin posibile si necesare doua departajari: renuntarea la studiile care investigheaza separat procese energetice (cum procedeaza stiintele centrate pe existenti fizici, biotici sau sociali); constientizarea ca produsele interogarilor efectuate cu metode determinist-cauzale sau sistemice ofera putine puncte de sprijin. Se constientizeaza ca realizând modelari în modalitati ce introduc simplifcari deformatoare si care se pot referi numai la anumite presupuse caracteristici energetice ale obiectelor de studiu, nu se pot construi explicatii ale proceselor ce întretin o mega-existenta. Limitele mentionate decurg îndeosebi din ignorarea naturii informational-energetice a existentei din incapacitatea de a modela megaexistentele ca produse si expresii ale unor complicate procese informational-energetice.

          Aducând în prim plan procesarea sociala a informatiilor si functiile procesarii interogative în reconstructia succesiva a capacitatilor interpretative, face posibila constientizarea limitelor modalitatilor în care oamenii au interogat pâna acum existenta în general si, în mod deosebit, existenta lor sociala. Interogarile simbolice si conceptuale realizate în modalitati care nu beneficiaza de interpretarea corecta a procesorilor de informatii nu pot sa conduca la rezultate satisfacatoare. Se investigheaza disparat ceea ce nu poate, fi interpretat corect decât daca se abordeaza unitar; se folosesc procedee de investigare care fac accesibile numai anumite genuri de procese sociale, genuri care sunt interpretate în modalitati care induc simplificari deformatoare si generalizari pripite.

          Psihologiile, ca urmare a premiselor adoptate de autori, nu pot sa fie interpretari satisfacatoare ale fiintei umane. Sunt numeroase interpretari în constructiile psihologice care se dovedesc a surprinde aspecte ale functionarii procesorilor de informatii, dar ele sunt disparate si posibilitatile lor explicative sunt afectate de lipsa distinctiei între bio-procesori si interpretori, ca si de insuficienta luare în considerare a existentei sociale, ele pot fi fructificate numai într-un cadru care modeleaza unitar posibilii oamenilor ca procesori de informatii în existenta sociala si în bio-organizare.
          Critica efectuata în volumul al doilea din seria interogarilor proesual-organice [4] este concludenta. În prelungirea ei, consecvent cu premisele ce au facut-o posibila, urmeaza sa ma pronunt asupra solutiei ce s-a conturat în interiorul interogarii procesualitatii sociale.           Acceptând ca interpretare-cadru modelul procesarii sociale a informatiilor, am schitat un program de investigare care poate sa produca o interpretare realmente unitara a situatiei sociale a oamenilor, oriunde ar fi ei localizati în spatio-temporalitatea sociala. Programul de cercetare obtinut, program care, realizat, construieste ceea ce numesc antropologie procesual-organica, constituie alternativa la modalitatile în care se efectueaza acum investigatiile în interiorul a numeroase discipline teoretice care au ca domeniu de referinta omul si existenta sa sociala.
          Cum am argumentat, programul decurge dintr-o premisa prin care ma detasez evident de interogatiile încercate pâna în acesti ani: nici un fapt social, nici un aspect al existentei sociale nu poate fi corect abordat facând abstractie de procesarea sociala a informatiei, de localizarea sa în anumite organizari sociale (în spatio-temporalitatea întretinuta de ele) si de localizare acestor organizari sociale în spatio-temporalitatea proprie procesualitatii sociale. Sustin ca o investigatie poate fi un demers pertinent daca este conceputa în modalitati care permit identificarea procesorilor de informatii implicati, localizarea lor în socio-organizarile înglobante si a acestora în procesualitatea sociala.

          În programul de cercetare sociologica pe care l-am schitat se argumenteaza ca existenta sociala este o organizare aflata în stari departe de echilibru ca urmare a proceselor organizante si ezorganizante ce decurg din modalitatile în care capacitatile sociale de procesare a informatiilor se reproduc sub presiunea consecintelor propriilor lor produse. Din aceste considerente, procesualitatea sociala poate fi modelata satisfâcator numai prin combinarea a patru genuri de investigatii. Le-am numit investigatii ontologice (de natura teoretica), istoriografice, viitorologice si praxiologice, ultimele fiind de natura aplicativa.
          Afirmatia necesita un comentariu: procesualitatea sociala poate fi investigata satisfacator daca explicatia ontologica poate sa constituie interpretarea-cadru pentru celelalte trei genuri de investigatii, corelate în modalitati care decurg din proprietatile ei.
          Daca modelarea ontologica se pronunta asupra posibililor oricarei existente sociale, celelalte interogari pot sa se pronunte asupra realilor ce s-au succedat deja întretinând o anume procesualitate sociala (interogari istoriografice), asupra evolutiilor care se pot produce în orizonturile interpretative active, inclusiv în orizontul deschis de paradigma procesual-organica (interogari viitorologice) si asupra strategiilor de interventie în socio-organizari aflate în anumite stari particulare, localizate într-un anumit orizont informational, luând în considerare situatii concrete cu care oamenii se confrunta si necesitatile lor, în primul rând necesitatile care decurg din fiintarea lor sociala (interogari praxiologice). Se observa ca interogarea praxiologica presupune nu doar utilizarea modelului ontologic ca interpretare-cadru ci si informatii furnizate de investigarea istoriografica si viitorologica a domeniului abordat. Numai beneficiind de explicatii ce pot fi obtinute prin corelarea celor patru genuri de interogari, oamenii pot sa realizeze interpretarea satisfacatoare a procesualitatii sociale în care fiinteaza, a situatiei lor în organizarile sociale, a viitorilor posibili si a posibilitatilor lor de implicare în social.
          Asadar, existenta sociala poate fi modelata satisfacator numai cu contributia celor patru genuri de interogari; împreuna, ele pot ajuta oamenii sa se localizeze corect în procesualitatea sociala, sa aprecieze corect situatiile în care se afla si sa adopte decizii astfel încât existenta sociala sa devina una realmente favorabila lor, securizanta. Este noutatea acestui gen de studii, concluzia prin care interogarea procesual-organica, interogare trans-disciplinara, se departajeaza de pozitiile care decurg din situarea în limitele disciplinelor stiintifice, din specializarile înguste pe care ele le induc si întretin.

          Cum am argumentat [5], schitele celor patru genuri de interogatii, însotite de referiri la conexiunile dintre ele, se constituie într-un program coerent. Realizarea lui presupune colaborari între numerosi oameni iar rezultatele pot furniza informatii evaluabile: daca modelul-cadru este eronat sau contine erori, programul ar trebui sa se dovedeasca nerealizabil sau rezultatele obtinute ar trebui sa nu dezvolte consecintele afirmate.

          Se poate sustine ca în acest stadiu ontologia sociala procesual-organica este suficient de nuantata pentru a schita nu numai o sociologie care constituie alternativa realmente transdisciplinara la numeroasele domenii constituite pentru a interoga aspecte disparate din social, ci si o modalitate de interogare a oamenilor care poate sa constituie alternativa realmente transdisciplinara la interogarile realizate pâna în prezent în interiorul mai multor discipline teoretice cu scopul de a explica aspecte disparate ale fiintarii oamenilor.
          Ontologia procesual-organica satisface exigentele metodologice pentru a functiona ca interpretare-cadru pentru studii care sa abordeze unitar problematica fiintei umane. Cum vom argumenta, ea face posibila o strategie de valorificare prin care oamenii pot sa devipna capabili sa se raporteze‚ coerent la existenta lor sociala, sa realizeze conexiunile cele mai cuprinzatoare
dintre cele posibile pâna acum, sa intervina în procesele sociale organizante si dezorganizante, procese care afecteaza cel mai mult situatia sociala a oamenilor cât timp actiunile lor exercita presiuni contradictorii.
          Dar ontologia sociala - modelând doar posibilii procesualitatii sociale - nu poate dezvalui, singura, nici logica socialului nici logica umanului; astfel de "logici" pot fi dezvaluite însa prin investigatiile corelate la care m-am referit. Argumentez nu numai necesitatea ca cele patru genuri de interogari sa fie corelate; sustin si posibilitatea corelarii lor daca explicatia procesual-organica a posibililor oamenilor în procesualitatea sociala este considerata ca interpretare de natura ontologica si adoptata ca interpretare-cadru. Argumentez însa ca ontologia umanului dezvaluie necesitatea realizarii a doua tipuri de studii aplicative: filogenetice si ontogenetice. Reconstituirea filogenetica trebuie sa preceada investigatiile ontogenetice pentru a le localiza corect. Asadar, antropologia procesual-organica va fi rezultanta a doua tipuri de studii aplicative, fiecare presupunând investigatii la care concura patru genuri de interogari.

          În interpretarea procesual-organica cele patru genuri de investigatii apar ca fiind dimensiuni si etape ale interpretarilor care pregatesc deciziile si pot fi efectuate într-o conceptie unitara. Dimensiuni deoarece fac posibila investigarea într-o conceptie unificatoare a caracteristicilor procesualitatii sociale, caracteristici ce se cer investigate distinct. Etape deoarece raporturile organice dintre domeniile ce fac obiectul de referinta al dimensiunilor impun o anumita esalonare a investigatiilor; clarificarea problematicii fiecarei dimensiuni face posibila abordarea urmatoarei dimensiuni.

          În volumul Devenirea oamenilor în procesualitatea sociala expun rezultate ale studiilor clarificatoare efectuate, respectând distinctiile introduse.
          În prima parte prezint dimensiunea ontologica a investigarii omului. Prin interogarea ontologica a omului se modeleaza posibilii oamenilor în procesualitatile sociale, în oricare dintre cele posibile. Fac referiri la domeniul de referinta pe care îl consider adecvat pentru a interoga problematica omului, delimitez noul obiect de studiu si, folosind noile repere, schitez un prim model, care cuprinde ipotezele de maxima generalitate. Explicatia o preiau din modelul procesualitatii sociale dar actualele obiective m-au determinat sa sistematizez informatiile într-un mod nou si sa întreprind nuantari care fac posibile studiile cu finalitati aplicative. Insist asupra posibililor oamenilor în principalele secvente ce pot decurge din discontinuitatile pe care devenirea procesorilor sociali de informatie le pot produce în procesualitatea sociala. Devin astfel posibile referiri de ordin metodic la investigatii cu caracter aplicativ.

          Partea a doua cuprinde aspecte de natura metodologica ce privesc continuarea studiilor incluse în ceea ce am numit Antropologie procesual- organica.
          Într-un prim capitol semnalez ca ontologia schitata în capitolele 1- 27 contine repere ce fac posibile studii cu caracter aplicativ centrate pe problematica situatiei oamenilor. De asemenea, semnalez posibilitatea si oportunitatea continuarii investigatiilor de natura ontologica.
          Într-un al doilea capitol schitez principalele principii de natura metodologica privind investigatiile cu caracter aplicativ ce se pot desprinde din ontologie, daca este adoptata ca interpretare-cadru. Argumentez ca daca nu numai 'existenta sociala', ci si oamenii îsi modifica succesiv posibilitatile de manifestare, daca între caracteristicile socio-organizarilor si cele ale oamenilor sunt conexiuni, este justificata ipoteza: pentru a ne pronunta asupra proprietatilor unor oameni reali, localizati în secventa activa a procesualitatii sociale, trebuie sa dispunem de informatii care îi localizeaza în socio-organizari si dezvaluie secventele anterioare ale procesualitatii sociale ce concura la emergenta si functionarea secventei active. Asadar, nu este posibila investigarea oamenilor concreti, raportarea cu diferite finalitati la oamenii reali daca nu se realizeaza în prealabil studii care sa-i localizeze în secventele care întretin evolutia procesualitatii sociale, evolutia situatiei oamenilor în procesualitatea sociala. Aspectele mentionate sunt suficiente pentru a sustine necesitatea corelarii celor doua genuri de investigatii cu caracter aplicativ: filogenetice si ontogenetice. Deoarece studiile ontogenetice se pot localiza corect numai dispunând de informatii relevante despre contributiile oamenilor, de-a lungul generatiilor, la o anume evolutie a capacitatii sociale de procesare a informatiilor, la conturarea organizarilor sociale si a interpretarilor dominante privind moralitatea sociala, educatia, familia, implicarea oamenilor în gestionarea comunitatilor etc., investigatiile filogenetice trebuie sa preceada investigatiile ontogenetice, sa le furnizeze diagnoze-cadru inclusiv despre viitorii social posibili.
          Cele doua genuri de investigatii cu caracter aplicativ sunt posibile deoarece explicatia ontologica a posibilitatii fiintarii oamenilor în procesualitatea sociala dezvaluie conexiunile dintre modificarile ce pot sa se produca în procesele sociale si în procesarea sociala a informatiilor, pe de o parte, si conexiunile dintre modificarile ce pot sa se produca în capacitatile interpretative ale oamenilor si ale socio-organizarilor, pe de alta parte.
          Argumentez, de asemenea, ca si investigatiile filogenetice si cele ontogenetice presupun analize de tip istoriografic, viitorologic si praxiologic.

          Asadar, în partea a doua ma centrez pe aspectele metodice specifice genurilor de interogari capabile sa genereze antropologia procesual-organica; referirile sunt suficiente cititorului dornic sa efectueze investigatii sau sa se raporteze critic la modalitatea de investigare propusa.

          Paradigma schitata ofera deschidere pentru a se interpreta unitar devenirea procesualitatii sociale si pentru a se simula viitorii pe care paradigma procesual-organica, sociologia procesual-organica si antropologia procesual-organica îi fac posibili, sansele si riscurile oamenilor daca proceseaza informatiile în acest orizont informational.

          Concluzionând, se poate sustine ca ontologia procesual-organica schitata pâna acum face posibila o noua conceptie-cadru de investigare a existentei sociale si, în interiorul ei, a problematicii umanului. Realizarea investigatiilor în varianta schitata are sanse sa produca interpretarea unitara a omului în procesualitatea sociala, sa dezvaluie procesele organizante si dezorganizante ce tin existenta sociala în stari departe de echilibru si, în aceasta modelare, conexiunile dintre procesele macrosociale si actiunile oamenilor în organizatii, între situatia organizarilor sociale si cea a oamenilor.
          Faptul ca ontologia sociala dezvaluie posibilitatea investigatiilor filogenetice si ontogenetice, posibilitatea investigatiilor de genul celor pe care le-am numit istoriografii, explorari viitorologice si praxiologii si conexiunile ce se cer luate în considerare pentru ca cele patru genuri de investigatii sa poata fi realmente relevante ma îndreptateste sa afirm: în orizontul informational pe care paradigma procesual-organica îl face posibil, antropologia capata o consistenta ce acopera semnificatia termenului.

          Desigur, studiile se adreseaza îndeosebi oamenilor deja specializati într-una sau alta dintre disciplinele care studiaza aspecte disparate referitoare la fiinta umana. Le solicit atentia cu prioritate pentru a beneficia de conlucrarea lor în complicatul demers prin care trebuie sa evaluam actualele rezultate si sa valorificam deschiderile pe care le ofera. Pentru a înlesni receptarea, am fâcut numeroase trimiteri la capitole din lucrarile anterioare ce contin detalii relevante pentru cercetatorul care doreste sa aprofundeze analiza sau sa efectueze studii evaluatoare.
          Ma adresez, de asemenea, specialistilor în celelalte stiinte care acum îsi împart si îsi disputa problematica socio-umana; o fac cu speranta ca atitudinea analitica proprie omului de stiinta va determina raportarea critica la ansamblul modelului expus pâna în prezent, începând cu volumul Procesualitatea sociala. Dincolo de solutia procesual-organica, pun în discutie capacitatea explicativa a studiilor concepute în limitele disciplinelor conturate de-a lungul timpului, neg eficacitatea modalitatilor de interogare ce decurg din acceptarea lor, inclusiv a interogarilor considerate interdisciplinare. Daca paradigma procesual-organica este corecta, lor trebuie sa le ia locul interogarile transdisciplinare.

          Dar volumul se adreseaza si studentilor, tinerilor ce doresc sa înteleaga procesualitatea sociala si natura fiintei umane, sa devina apti sa se implice în procese educationale sau terapeutice, ca si în reglarea unor procese sociale, fie ele politice, juridice, economice etc.. Lor le ofer sansa de a se situa în orizontul paradigmei procesual-organice. Desigur, nu-i invit la o preluare necritica. Toate volumele, începând cu cel publicat în 1982, contin referiri la optiunile metodice si la demersurile evaluatoare întreprinse; ele faciliteaza atât întelegerea modelelor explicative obtinute, cât si raportari critice la ele.

          Am încercat sa redactez volumul într-o varianta cât mai accesibila, încât sa poata fi receptata si de cititorul care, desi nu e specialist, este totusi interesat sa discearna situatia omului în lume si sansele omenirii. Indubitabil, daca paradigma procesual-organica este cea corecta, studiile ce se vor efectua în continuare vor oferi oamenilor repere tot mai bune pentru a se implica responsabil si cu competenta în gestionarea "cetatii", oricare ar fi aceasta, si a propriei fiintari.

          Prin aspectele aduse în atentie nu sustin ca am produs o teorie care ofera deja raspunsurile satisfacatoare la problemele pe care existenta sociala a oamenilor le-a generat de-a lungul secolelor în toate culturile. Sustin ca paradigma procesual-organica a generat un orizont de interogare nu doar mai cuprinzator decât celelalte orizonturi conturate anterior; paradigma ofera premise pentru investigari care pot dezvalui conditiile unei bune deveniri a oamenilor într-o procesualitate sociala care va putea si ea, cu concursul sociologiei procesual-organice, sa se umanizeze, sa devina mediul social realmente favorabil oamenilor. În prelungirea acestei paradigme si a programului numit Sociologia procesual organica, proiectul antropologic schitat ofera bazele ontologice si metodologice pentru cei ce vor dori sa investigheze problematica fiintarii oamenilor situându-se explicit pe pozitii procesual-organice; ei o pot face fie pentru a evalua noua paradigma, sociologia procesual-organica sau antropologia procesual-organica, fie pentru a contribui la nuantarea acestora.
          Modelul ontologic expus în volumul Devenirea oamenilor în procesualitatea sociala este suficient de nuantat în raport cu cerintele principale ale conceperii studiilor cu finalitati aplicative; el prezinta astfel interes si pentru oamenii interesati îndeosebi de aspecte concrete ale existentei, de pilda, de ameliorarea performantelor prin activitati educationale. În întâmpinarea intereselor de ordin aplicativ vin si considerentele de ordin metodic din ultima parte a volumului.

          Miza antropologiei procesual-organice, ca si cea a sociologiei procesual-organice, este transcenderea situatiilor sociale insecurizante si fiintarea oamenilor în organizari sociale care decurg din corecta interpretare a procesualitatii sociale si a situatiei oamenilor în social. Daca proiectul este realizabil, devenirea întru fiinta [6] se dovedeste a fi posibila, se adevereste posibilitatea ca oamenii sa realizeze ceea ce Constantin Noica a numit "o constiinta a devenirii care trece în devenire constienta."
          În modelul deja publicat se argumenteaza ca atât timp cât oamenii se manifesta într-o procesualitate sociala care nu contine explicatia satisfacatoare a Existentei, ei nu pot sa realizeze interpretari satisfacatoare ale propriei fiintari si se manifesta în functie de interpretari cel putin partial eronate; ca urmare, actiunile oamenilor sunt cele care întretin stari departe de echilibru insecurizante ale organizarilor sociale si ale procesualitatii sociale. Prin realizarea efectiva a celor doua programe, oamenii dispun de un nou orizont informational; ei pot sa beneficieze de o modalitate de raportare la propria fiintare pe care alte constructii teoretice nu o fac posibila.

[1] - Sesiune de comunicari stiintifice organizata de Fundatia "România Secolului XXI"

[2] - Lucian Culda, Critica psihologiilor. Posibilii oamenilor în procesualitatea sociala, Editura Licorna, Bucuresti, 1995

[3] - Al.Koyre, Galilei si Platon, In Istoria stiintei si reconstructia ei conceptuala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981

[4] - Lucian Culda, Critica psihologiilor. Posibilii oamenilor în procesualitatea sociala, Editura Licorna, Bucuresti, 1995

[5] - Lucian Culda, Sociologia procesual-organica, 1996

[6] - Constantin Noica, Devenirea Intru Fiinta, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981