Conceptia procesual-organica despre existenta

Lucian CULDA

Existenta sociala poate fi explicata corect numai daca dispunem de o interpretare corecta a Existentei. Acesta presupunere ne-a determinat ca, analizând interpretarile disponibile, sa schitam ceea ce am numit Conceptia procesual-organica despre existenta. Prezint o schita, o sinteza ce poate familiariza analistul cu problematica. Ea a facut posibila ceea ce am numit Ontologia procesual-organica a existentei sociale.[1]

- Existenta se manifesta ca expresie si produs al conexiunilor posibile între procesari informationale si procese energetice; nu este posibila completa detasare a proceselor energetice de procesarile informationale; ele se produc si se sustin reciproc, în modalitati dependente de proprietatile lor.

- Cofiintarea procesarilor informationale cu procesele energetice face imposibile situatiile limita: starea de organizare generalizata stabilizata, lipsita de procesualitate si starea de dezordine generalizata, deci de entropie maxima. Orice procesare îsi genereaza, prin propriile consecinte, conditiile dezorganizarii ei iar procesele dezorganizante sunt generatoare de conditii favorabile emergentei altor procese organizante.

- Existenta îsi modifica starile în modalitati conditionate de procesari informationale, între cele doua stari limita. Unele dintre procesari se realizeaza în modalitati care fac ca anumite organizari sa se afle în stari departe de echilibru, sa le fie specifica starea departe de echilibru; numesc organizarile de acest gen procesualitati.

În anumite conditii, procesele informational-energetice se pot mentine în stari de relativa stabilitate; ele produc si întretin organizari aflate în stari aproape de echilibru. Numesc astfel de organizari complexitati. Aflându-se în stari aproape de echilibru, complexitatile nu numai ca au o relativa stabilitate interna, dar au grade mai mari de independenta în raport cu procesualitati ce le sunt exterioare, inclusiv cu cele care le înglobeaza functional.

Complexitatile, oricare ar fi natura lor, tind sa se dezorganizeze pe masura ce conexiunile realizate de procesarile informationale se desfac. Dezorganizarea se produce în succesiuni ce decurg din proprietatile informationale ale complexitatilor.

- Existenta este procesualitate; ca procesualitate nu este reductibila la realii ei localizati spatio-temporal, reali care sunt doar posibili actualizati în contexte particulare si, ca urmare, particularizante.

- Conexiunile organice dintre dimensiunile informationale si energetice ale proceselor fizice fac posibila organizarea fizica (abiotica). Fiinteaza astfel ceea ce numim mega-organizare abiotica.. Deoarece, în ansamblul ei, mega-organizarea abiotica se afla, se poate afla numai în stari departe de echilibru, o numim si mega-procesualitate abiotica.

Mega-organizarea abiotica poate contine însa zone ce se afla în stari diferite, aproape de echilibru. Starile aproape de echilibru decurg din caracteristici ale procesarii informationale si se concretizeaza în complexitati cu procese energetice lente.

- In mega-procesualitatea abiotica, în anumite conditii, în unele din zonele aflate în stari aproape de echilibru, sunt posibile organizari biotice carora le sunt specifice procese informational - energetice care le întretin în stari aproape de echilibru; asadar, organizarile biotice sunt complexitati.

- Numesc mega-organizare biotica ansamblul proceselor ce se produc prin fiintarea complexitatilor biotice, prin conexiunile ce se dezvolta între ele într-un mediu abiotic relativ stabil.

Emergenta mega-organizarilor biotice sub forma unor retele de bioorganizari localizate si conexate spatio-temporal în fiintarea abiotica, devine posibila când procesarea abiotica face posibili:

i) procesori capabili sa realizeze procesari care pot contro-la procese energetice astfel încât sa fiinteze complexitati înglobante capabile sa se reproduca; le numim complexitati biotice;

ii) interfete informational-energetice ale complexitatilor biotice cu mediul ambiant, inclusiv conexiuni functionale între ele.

Complexitatile biotice se mentin daca proprietatile conjugate ale procesorilor lor si ale suportului lor energetic, cât si relatiile informationale cu complexitati din mediu fac posibila nu numai functionarea lor relativ stabila, ci si mentinerea proprietatilor mediului intern si ambiantei informational-energetice între anumite limite. Complexitatile biotice nu pot fi inactive informational; starile lor de relativa stabilitate nu decurg din reducerea procesarii informationale, ci din proprietatile acesteia. O complexitate biotica se mentine numai cât timp se întrunesc acele conditii ce întretin organizarea informational-energetica specifica.

Fiind organizari informational-energetice, fiind posibile numai cu conditia continuei functionari, complexitatile biotice pot fi considerate bio-harduri cu biosofturi menite sa le întretina. Suportul energetic al procesarii bio-informationale consta în procese biochimice si bioelectrice realizate în bio-câmpuri. Depinzând de astfel de procese, complexitatile biotice pot sa-si modifice anumiti parametri functionali, dar nu se pot reconstrui pe alte baze functionale; ele pot doar sa se reproduca si sa se acomodeze în limitele ce decurg din proprietatile bio-procesorilor informationali. Daca ipotezele enuntate sunt corecte, si procesualitatea biotica pe care o întretin nu se poate reorganiza pe alte baze.

- Procesarea sociala devine posibila când procesarea biotica face posibile organizari biotice care fac posibili procesori cu proprietati diferite de cele ale complexitatilor biotice. Noii procesori - pe care îi numesc interpretori - introduc discontinuitati în functionarea organizarilor biotice în care se produc. Oamenii sunt astfel de organizari. Continând bioprocesori si interpretori, oamenii, prin manifestarile ce le sunt specifice, functioneaza ca procesualitati.

- Putând fi procesualitati, oamenii genereaza organizari cu proprietati diferite de cele ale organizarilor biotice. Am numit procesualitate sociala ansamblul proceselor posibile prin cofiintarea oamenilor, procese realizabile cu concursul procesorilor de informatii specifici. Procesualitatea sociala este produsul si expresia proceselor informational-energetice pe care bio-procesorii oamenilor si interpretorii le fac posibile; între procesorii de informatii si procesele energetice ce întretin procesualitatea sociala sunt conexiuni ce fac posibile procese organizante, procese dezorganizante si procese de tip functional.

Interpretorii se constituie initial în functie de presiuni informational-energetice locale, particulare si particularizante, dar ei tind inevitabil spre interpretari mai performante deoarece se pot reconstrui sub presiunile propriilor produse si ale consecintelor lor. Aceste proprietati ale interpretorilor fac ca existenta sociala pe care o întretin sa se reorganizeze succesiv iar reconstructiile interne sa nu fie aleatoare, sa decurga din sporirea posibilitatilor interpretative ale noilor procesori si sa ia forme dependente de tensiunile ce se dezvolta între procesorii bio-informationali si interpretori.

Dependenta interpretarilor de criterii si reguli ce se constituie în procesarea interpretativa face nu numai ca interpretarile sa nu poata fi satisfacatoare de la început; constituirea interpretorilor în functie de anumite situatii receptate ca problematice face posibili si interpretori specializati pentru a investiga initial interpretari, constructii si procesari interpretative disparate, apoi procesualitatea interpretativa în ansamblul ei. Ii numesc procesori interogativi. Asadar, în interiorul procesarii interpretative, în anumite conditii, emerge procesarea de tip interogativ; ea interogheaza interpretari, domeniile lor de referinta, dar si posibilitatea interpretarilor, proprietatile si functiile lor. Finalitatea procesarii interogative, initial neconstientizata, apoi constientizata eronat, este întelegerea Fiintarii, modelarea proprietatilor ei.

Procesarea interpretativa face ca existenta sociala sa fie o zona informational-energetica instabila în interiorul unei organizari biotice careia îi este proprie o stare de stabilitate, de relativa stabilitate. Interpretorii mentin existenta sociala în stari departe de echilibru pâna când procesarile interpretative devin satisfacatoare, pâna când oamenii, dispunând de interpretarea satisfacatoare a situatiei lor în fiintare, îsi pot maximiza posibilitatile în mega-organizarea biotica ce-i înglobeaza functional.

- Afirmatiile anterioare fac plauzibila concluzia: în fiecare din cele trei tipuri de organizari se realizeaza procese informational - energetice cu proprietati specifice. Autonomia functionala a mega-organizarii abiotice, precum si a organizarilor biotice si sociale decurge din capacitatea lor de a se autogenera si din specificitatea proceselor; relativitatea autonomiei lor decurge din proprietatile raporturilor de înglobare mentionate. Cele trei tipuri de organizari se afla în anumite tipuri de raporturi: organizarea biotica depinde de mentinerea organizarii abiotice între anumite stari functionale iar existenta sociala depinde de mentinerea organizarii biotice între anumite stari functionale. Astfel de situatii ontice sunt posibile deoarece mega-procesualitatea abiotica poate sa contina zone care se afla în stari aproape de echilibru. Mega-organizarile biotice sunt posibile în zone ale fiintarii abiotice care mentin stari aproape de echilibru cu anumite proprietati. Si socio-organizarile evolueaza în organizari biotice care se mentin în stari aproape de echilibru cu anumite proprietati.

[1] Lucian Culda, Procesualitatea sociala, Editura Licorna, Bucuresti, 1992