Dependenta securitatii omenirii de interpretarea data "globalizarii"

ARTICOL ANTERIOR

CUPRINS

ARTICOL URMATOR

Dependenta securitatii omenirii de interpretarea data "globalizarii"

Devine tot mai evident ca problematica securitatii sociale a oamenilor se cere investigata nu doar la nivelul natiunilor sau al statelor. Între situatia oamenilor, situatia natiunilor, situatia continentelor si situatia omenirii se tes conexiuni tot mai numeroase. Ele sunt consecinte derivate din diversificarea interactiunilor, diversificare posibila prin fructificarea noile posibilitati oferite de cercetarile teoretice si, în prelungirea lor, de noile tehnologii, de modificarile pe care îndeosebi informatica, telecomunicatiile, microfizica si microbiologia le induc în tot mai multe domenii ale existentei sociale.

În noile conditii teoretice, posibilitatile de actiune se diversifica îndeosebi pentru ca oamenii pot sa se raporteze la niveluri ale existentei bio-fizice anterior inaccesibile. Prin folosirea acestor posibilitati, situatiile sociale se complica, necesitatile de adoptare a deciziilor se diversifica si se refera la aspecte tot mai ample si mai putin accesibile direct (în limitele gândirii empirice).
În ultimele decenii, consecintele sociale ale folosirii rezultatelor cercetarii stiintifice în activitatile productive si în organizarea serviciilor se amplifica dar nu sunt doar pozitive; ele se dovedesc a fi contradictorii. La aceasta situatie concura si decalajele dintre competentele în domeniile tehnologice si în cele sociale, decalaje insuficient studiate, chiar ignorate sau subapreciate ca urmare a mentalitatilor ce domina socializarea decidentilor. Situatia semnalata face ca din decizii sa decurga consecinte sociale mult diferite de cele scontate.

Cu cât din interventiile în spatiile tehnologice decurg modificari mai mari în modalitatile în care oamenii interactioneaza întru satisfacerea necesitatilor, în organizarile sociale si în procesele care le întretin se produc reorganizari mai ample iar ele devin surse ale altor evolutii. Astfel de evolutii derivate din actiuni nu sunt accesibile oamenilor, cum nu sunt accesibile nici procesele fizice si biotice, iar decidentii nu înteleg utilitatea investigarii lor cât timp "logica" deciziilor este orientata doar de interese particulare, care au extinderi spatio-temporale mici în raport cu consecintele pe care le provoaca, si de "ideologii", incapabile sa produca evaluari globale. În astfel de situatii, actiunile genereaza tensiuni tot mai mari în existenta sociala. Ele submineaza procesele socializante, produc comportamente deviante si organizari sociale alternative, care sfideaza organizarile publice.
Polarizarile sociale, "poluarile" generate de utilizarea fara precautii a rezultatelor cercetarilor stiintifice, amplificarea presiunilor migratorii, noile forme de manifestare a criminalitatii sunt consecinte ale aplicarii ideologiilor neoliberale. Adeptii lor, fara a lua în seama consecintele tot mai insecurizante ale acestor procese, în ultimele decenii promoveaza si optiuni strategice prin care se urmareste sa se produca nu doar deprecierea modalitatilor traditionale de concepere si realizare a administratiei publice, dar si presiuni asupra oamenilor si comunitatilor pentru adoptarea unor noi modalitati de gestionare publica, care sa favorizeze marele capital. Astfel de presiuni dirijate sistematic sunt prezentate ca fiind expresii ale tendintelor naturale spre "globalizare". În conditiile mentionate, sunt oportune cel putin urmatoarele întrebari:
· Este exclus ca ele sa fie expresia unor premise eronate?
· Când se stie ca cercetarea stiintifica a devenit performanta, se justifica sustinerea necritica a acestor optiuni, chiar si dupa ce consecintele "perverse", tot mai dramatice pentru omenire, capata amploare, devin tot mai evidente?

Întrebarile au sens si pentru ca toate evolutiile produse de oameni care în ultimele secole au fost initial considerate "pozitive" sau dovedit a fi surse ale unor mari drame umane.
Consider necesare studii care sa investigheze consecintele derivate ale optiunilor strategice implicate în orientarea proceselor globalizante.

2. Procesele globalizante se produc în contextul în care omenirea nu dispune înca de interpretarea satisfacatoare a existentei sociale

Daca interventiile în domenii ale existentei bio-fizice sunt ghidate de teorii si se investeste tot mai mult pentru a se produce teorii tot mai performante, cu convingerea ca limitele teoriilor dau limitele succeselor, interventiile în existenta sociala sunt determinate de interese particulare, urmaresc sa obtina modificari în social care sa fie favorabile unor grupuri restrânse fara a se lua cu seriozitate în atentie consecintele derivate ale modificarilor ce se induc în social. Ideologiile liberale chiar justifica situatia sustinând ca socialul nici nu exista, totul reducându-se la existenta oamenilor. Este edificatoare abordarea de pe pozitii explicit liberale conceputa de K. R. Popper[1], folosita sistematic pentru sustinerea doctrinelor politice si economice liberale.

Atitudinea mentionata este la originea a numeroase situatii sociale problematice, semnalate deja inclusiv prin atitudini sociale de amploare ce se opun explicit deciziilor de tip liberal. Cum a argumentat chiar si George Soros[2], "societatea deschisa este în primejdie"; deciziile de tip liberal privind globalizarea sunt surse ale unor situatii insecurizante din ce în ce mai ample si mai periculoase deoarece nu se întrevad modalitatile în care vor putea fi controlate.
Pentru analistii proceselor sociale devine tot mai clar ca cu cât densitatea conexiunilor sporeste, interventia în organizarile sociale produce consecinte care trec dincolo de efectele locale scontate, care se propaga în tot mai multe organizari sociale si la tot mai multe niveluri ale organizarii lor.

Sunt plauzibile afirmatiile:
- cu cât domeniul în care se intervine, fie el fizic, biotic sau social, este mai putin înteles teoretic, cu atât interventiile produc consecinte mai departate de cele scontate;
- în conditiile în care interpretarile utilizate în elaborarea deciziilor contin erori, consecintele nepredictibile provocate de deciziile ce le folosesc sunt contradictorii, genereaza situatii care afecteaza tot mai multi oameni, în ultima instanta omenirea;
- cu cât teoriile folosite au o capacitate explicativa mai redusa si contin erori mai mari, consecintele daunatoare ale folosirii lor pot fi mai grave.

Exemplificarile pot fi numeroase. În ultimii ani, a devenit evident ca deciziile referitoare la utilizarea microbiologiei pentru a influenta modalitatile de crestere a animalelor au provocat consecinte derivate neprevazute nu doar în starea de sanatate a oamenilor, dar si în organizarile sociale, în procesele economice si, prin intermediul lor, în cele politice. Alte consecinte derivate negative ale utilizarii tehnologiilor avansate fara precautii se vor sesiza în anii urmatori. Ele vor confirma concluzia la care am ajuns înca în 1984: rezultatele cercetarilor teoretice nu trebuie aplicate pâna când studiile teoretice nu sunt suficient de cuprinzatoare, încât sa se poata analiza ansamblul consecintelor utilizarii lor pentru omenire.[3] Deciziile, oricare ar fi domeniul lor de referinta si necesitatile ce le justifica, se cer evaluate si din perspectiva consecintelor lor pentru oameni si omenire; pe masura ce noile tehnologii amplifica si diferentiaza conexiunile dintre procesele sociale, deciziile orientate doar de interese locale sau unilaterale (sa spunem, financiare) se pot dovedi, prin consecintele lor în organizarile sociale, tot mai insecurizante.
Astfel de situatii, insecurizante, generatoare de tensiuni sociale, ar putea fi evitate daca omenirea ar dispune de interpretarea satisfacatoare a existentei sociale. Afirmatia e plauzibila deoarece noile rezultate ale cercetarilor teoretice sunt preferate teoriilor anterioare, cu o capacitate explicativa mai mica.

3. Consideratii privitoare la conditiile teoretice ale elaborarii unor studii realmente utile decidentilor publici

Daca ne situam în orizontul teoretic de interpretare a socialului, devine clar ca deciziile adoptate în alte orizonturi nu au sanse sa produca interventii în social apropiate de solutiile care ar putea fi optime. Ratiunea de a se constitui a cercetarii teoretice si, în prelungirea ei, a cercetarii aplicative este producerea de solutii mai bune ca cele posibile în orizonturi empirice sau ideologice.
Daca afirmatia anterioara este corecta, sansele decidentilor politici de a produce interventii performante, inclusiv în procesul guvernarii, se amplifica daca apeleaza la cercetarea aplicativa pentru diagnosticarea situatiilor sociale si pentru elaborarea proiectelor de interventie în existenta sociala cu scopuri reglatoare.

La începutul noului secol, cercetarea fundamentata stiintific în domeniul social este posibila în mai multe orizonturi teoretice, care nu sunt echivalente[4]. Sunt posibile diferentieri cel putin între studii realizabile în orizonturi de analiza cauzale, interactioniste, sistemice si procesual-organice.[5] Diferentierea între analizele sistemice si cele procesuale se impune daca distingem între complexitati (care pot fi analizate sistemic deoarece tind spre stari aproape de echilibru) si procesualitati, cum am numit[6] organizarile care tind spre stari departe de echilibru ca urmare a modalitatilor în care se proceseaza informatiile în interiorul lor.

- S-a dovedit deja[7] ca analizele de tip cauzal nu pot fi adecvate; ele nu pot sa identifice si sa modeleze nici procesele ce decurg din interactiuni, nici organizarile sociale, organizari care "nu se reduc la suma partilor componente" deoarece sunt produse si întretinute cu concursul unor procese sinergice.
- Interogarile interactioniste pot fi adecvate, dar numai pentru cazurile în care se încearca doar întelegerea unor interactiuni; singure, ele nu pot produce explicatii cuprinzatoare ale organizarilor si proceselor sociale.
- Întrucât existenta sociala este una care prin natura ei (prin felul în care se proceseaza informatia sociala) nu tinde spre stari aproape de echilibru,[8] nici interogarea organizarilor si proceselor sociale în modalitati sistemice nu poate fi adecvata. Cu cât dinamica sociala este mai ampla, cu atât cercetarea este pertinenta daca poate sa modeleze procesele organizante si dezorganizante, discontinuitatile, posibilitatea situatiilor sociale limita, "crizele", adica procese care nu pot fi identificate folosind metodologii sistemice.
- Astfel de analize devin posibile folosind conceptia de cercetare pe care am numit-o procesual-organica (procesuala), conceptie pe care am elaborat-o în ultimii 20 de ani, concretizata în 10 volume publicate începând din 1982, conceptie care a trecut deja si probe ale unor analize comparative.

Din consideratiile expuse, sumare dar suficiente logic, rezulta ca daca decidentii publici solicita studii fara a lua în considerare distinctia între cele patru genuri de abordari enumerate, nu pot sa obtina diagnoze si proiecte de interventie în social performante. Se risca sa se obtina studii care, desi pot fi mai bune ca deciziile adoptate empiric, nu sunt cele care pot fi obtinute daca se folosesc baze teoretice adecvate pentru a interpreta o existenta sociala evident tensionata de procese organizante si dezorganizante. Cu cât deciziile, fie ele si fundamentate stiintific, sunt mai departe de cele optime, cu atât se dezvolta mai multe consecinte derivate "perverse"; treptat, ele erodeaza eficacitatea deciziilor si credibilitatea (imaginea) decidentilor.

Toate proiectele privind "globalizarea" nu au nici o sansa de succes daca nu se clarifica problematica proceselor ce o produc. Daca ceea ce se globalizeaza este "existenta sociala" dar ea nu este acceptata de ideologi, deci de oameni care participa la adoptarea deciziilor ce se refera la "globalizare", iar teoreticienii o interpreteaza în modalitati chiar incompatibile, interventiile oamenilor în procesele globalizante nu pot fi pertinente, nu pot sa se soldeze cu consecinte realmente benefice, declanseaza inerent procese nepredictibile si, ca urmare, necontrolabile.
Daca globalizarea este consecinta unor procese ce decurg din actiuni concepute în orizonturi informationale nesatisfacatoare, care contin si erori de interpretare, este putin probabil ca ea sa nu fie o evolutie insecurizanta, generatoare de situatii tot mai problematice pe masura ce procesele globalizante se amplifica.
De asemenea, daca globalizarea, oricare ar fi interpretarea ce i se da, este consecinta unor procese ce o fac problematica, interventiile în social ale centrelor de decizie pot deveni pertinente numai daca decidentii dispun de interpretarea corecta a existentei sociale ca procesualitate si daca, pe baza acestei interpretari, decurg din proiecte de interventie menite sa favorizeze "buna globalizare". Numai buna interpretare a existentei sociale genereaza sansa bunei interventii în social si, ca urmare, sansa bunei existente[9], a acelei existente sociale care poate sa maximizeze securitatea sociala a oamenilor.
Asadar, acceptând globalizarea ca o procesualitate sociala, decidentii pot sa constientizeze si sa accepte ca procesele sociale derivate din aplicarea deciziilor sunt estimate în modalitati care se dovedesc nesatisfacatore cât timp nu dispunem de interpretarea corecta a acestei procesualitati.
Daca acceptam ca deciziile induc procese sociale nepredictibile pe termen mediu si lung, ca majoritatea modelarilor efectuate în ultimii treizeci de ani au fost infirmate de evolutiile reale, atunci trebuie sa acceptam afirmatia: deciziile sunt cu atât mai insecurizante cu cât produc consecinte sociale mai ample, la mai multe niveluri ale existentei sociale.

5. Elaborarea "strategiilor de securitate" în orizonturi eronate de interpretare a socialului afecteaza procesele globalizante si, prin consecintele pe care le genereaza, se dovedesc a fi obstacole în proiectarea solutiilor realmente securizante

În conditiile proceselor (presiunilor) globalizante, principala modalitate de sporire a securitatii omenirii decurge din scientizarea realmente satisfacatoare a activitatilor de elaborare a deciziilor publice. Cu conditia, desigur, ca decidentii sa accepte ca oricare ar fi problemele ce se cer a fi solutionate, solutiile sunt acceptabile numai daca nu produc consecinte "perverse", daunatoare pentru omenire. O astfel de conditie aduce în prim plan problematica socializarii oamenilor, a formarii lor ca cetateni, a conexiunilor dintre "libertatile" si "responsabilitatile" oamenilor.

Aspectele aduse în atentie sunt suficiente logic pentru a se sustine necesitatea unor reconsiderari de fond în interpretarea strategiilor de securitate. În cadrul de interpretare a existentei sociale pe care l-am schitat devine si posibila si necesara trecerea de la interpretari înguste ale conceptului de securitate la interpretarea cea mai cuprinzatoare a securitatii. Securitatea nu mai poate fi doar "militara", cum nu mai poate fi doar "economica"; dar ea nu mai poate fi nici doar securitatea unei natiuni, cu atât mai mult când este conceputa în detrimentul altor natiuni. Globalizarea securitatii este consecinta fireasca a cresterii conexiunilor socale. Si ea poate fi si conditia "globalizarii"; alternativa fiind o dezordine sociala generalizata[6], în care nu se mai accepta nimic ca fiind "legal" sau "moral".

Consider aspectele mentionate ca fiind relevante pentru orientarea care ar trebui sa o capete studiile ce cauta alternative la conceptiile de securitate folosite curent de decidentii politici. Luarea lor în considerare poate sa fundamenteze analize producatoare de solutii care sa constituie alternative reale la actualele conceptii de interpretare a securitatii si, ca urmare, la actualele modalitati de elaborare a strategiilor de securitate, inclusiv a celor care se refera doar la natiuni sau la state.

REFERINTE

[1] K. R. Popper, The Open Society and its Enemies, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1957

[2] George Soros, The Crisis of Global Capitalism, 1998.

[3] Lucian Culda, Omul, cunoasterea, gnoseologia, Editura Stiintifica si Encicplopedica, Bucuresti, 1984.

[4] Thomas Kuhn, Structura revolutiilor stiintifice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976.

[5] Lucian Culda, Dimensiunea epistemologica a interogarii existentei sociale a oamenilor, Ed. Licorna, Bucuresti, 2000.

[6] Lucian Culda, Procesualitatea sociala, Editura Licorna, Bucuresti, 1994.

[7] R. Boudon, Efecte perverse si ordine sociala, Eurosong & Book, 1998.

[8] Lucian Culda, Procesualitatea sociala, Ed. Licorna, Bucuresti, 1994.

[9] Constantin Noica, Devenirea întru fiinta, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981.